Observ cat din ceea ce fac, fac pentru ca sa primesc de la ceilalti
Admiratia
Invidia
Incantarea
Mirarea
Recunostinta.
Fac ceea ce fac pentru ca sa obtin anumite rezultate. Sa fiu placuta, si nu urata. Sa fiu admirata, si nu criticata. Astfel pun o presiune mare pe mine.
Cand cant, cant pentru ca celorlalti sa le placa. Cand dansez, dansez ca ceilalti sa ma admire.
Chiar si activitatile care imi plac tare mult le fac pentru ei, nu pentru mine.
Ce inseamna ca nu dansez pentru mine? Inseamna ca nu sunt prezenta la ce simt, la cum percep sunetele, la cum ma misc si cum se cere miscata fiinta mea in aceasta experienta. Sunt mult mai curioasa si percep cu mai mult interes ce simt ceilalti cand eu dansez.
Constient admit ca ce simte fiecare om in preajma mea depinde de el si numai de el. Fiecare dintre noi este liber sa raspunda cu apreciere sau cu critica, potrivit propriilor conceptii despre viata.
Ratiunea imi spune ca asteptarile mele sunt nerealiste si au sanse bune sa nu se realizeze.
Si atunci?!
Vreau sa clarific aceste lucruri in interiorul meu pentru ca toate acestea costa. Ma costa presiunea pe care o simt in spate, in zona rinichilor. Ma costa incordarea care se aduna in muschii mei. Cand cant, in loc sa zburde corzile vocale, se mobilizeaza si sunt suprasolicitate. Ma costa contractiile din muschii dorsali si din pulpele picioarelor.
Cand fac un lucru drag mie de dragul experientei mele, ma simt inaripata, am energie, ma cuprinde o stare de bine care imi prieste si persista. Si asta e echivalent cu vlaga, sanatate, prosperitate.
Asa o fi?!
Cu siguranta imi e de folos si sa traiesc pentru ceilalti. Cred, in subtilitatea fiintei mele, ca imi e de folos…Chiar si cu toate “costurile” enumerate mai sus.
Ca om am invatat intai de toate sa relationez cu mine prin intermediul celorlalti.
Cum vine asta?
De exemplu, daca imi doresc o mangaiere dragastoasa, caut un om care e dispus sa ma mangaie dragastos. Pana de curand imi era straina ideea ca as putea, simplu, sa ridic mana dreapta si sa ma mangai dragastos. Apoi am si mana stanga care sa ma mangaie cand oboseste mana dreapta.
Eu sunt prima care sa-mi ofer ce imi e prielnic.
Stranie idee …
Si sa consider fiinta mea tot o fiinta umana…
Tot o idee stranie…
Imi e usor sa ofer o mangaiere Iubitului, copilului, pisicii…Nu imi e la fel de simplu sa imi ofer mie o mangaiere.
Constientizarea asta e pretioasa pentru mine. Si are putere de transformare cand vine din spatiul acceptariii. Sau, si mai bine, din spatiul compasiunii.
Sa mor de lipsa de iubire, cand iubirea este accesibila oricand venind de la propria fiinta, este cel putin demn de compasiune.
Atata ignoranta…Atata necunoastere…Asa o fiinta fragila si prostuta poate fi fiinta Om…
Si tu?!
Ai putea sa te judeci…
Ai putea sa te certi…
Sau ai putea sa ridici usurel mana si sa te mangai cu compasiune pe crestetul capului…
Of, OMULE!
Of, OMULE!
Of, OMULE!
1
1