Ma uit cu ingaduinta la mine: sunt foarte bine antrenata sa observ ce nu am, ce nu functioneaza. Programele de lipsa sunt complexe si atat de bine implementate ca primeaza. Bineinteles ca ma consider sarmana sau suferinda cand atentia mea este preponderent pe ceea ce nu functioneaza.
In stanga jos am un premolar care ma doare. E inflamat si dureros de luni de zile. Atentia mea e doar pe el:
“Au! Au!” Ce sa-i fac acestui dinte sa treaca? Ce tratament ii e de folos? De ce ma doare? Cat timp ma mai doare?
Si in tot acest timp am uitat ca in gura mea mai sunt 31 de dinti. Sanatosi. Care nu dor. Care functioneaza bine. Care fac ce pot sa il sprijine pe dintele dureros. Care lucreaza cu perseverenta ca sa-l sustina si sa-l ajute sa se vindece pe dintele dureros. Va reusi acest dinte suferind sa se vindece? Posibil. Ceea ce e cert e ca ansamblul corp a lucrat si continua sa lucreze in favoarea mea.
Suferinta si Beatitudinea coexista chiar in aceasta secunda in corp.
Experienta mea umana este definita de ceea ce aleg sa observ.
Si de ce alegem iar si iar suferinta? Drama? Saracia? Boala? Lipsurile? Neajunsurile?
O specie umana super experta in a spune “NU!” ferm divinitatii si vietii.
Observ ca imi simt picioarele reci. Observ ca mi-e frig. Observ ca nu reusesc sa ma incalzesc.
Sa observ si ca in tot acest rastimp continui sa respir. Aerul ajunge in celulele mele. Inima bate. Plamanii ritmic ordoneaza aerul in corp si inafara corpului. Isi vad de treaba devotate. Si chiar cand omul imprima programele mintii sale asupra corpului, corpul inoveaza noi cai de a functiona. Si continua sa lucreze. Am vazut corpuri care traiau in conditii incredibile. Incredibil si totusi viata continua sa pulseze in corp. Incredibil, dar adevarat acest corp uman.
In privinta dintilor, am procedat astfel:
Am continuat tratamentul dintelui dureros. In acelasi timp am convocat toti membrii comunitatii de dinti:
“Va multumesc ca sunteti aici! Va multumesc ca sunteti sanatosi si functionali! Va rog sustineti-l in continuare pe cel suferind, sa simta sprijinul intregului. Cel suferind face parte din intreg si cu sprijinul intregului posibilitatea vindecarii e certa.”
Cert e ca si noi si avem optiunea sa zicem si “DA!” divinitatii si vietii, ca o specie intreaga de oameni care ne putem vindeca mintile.
Da, Doamne!